• Publisher: Aspyr
• Dezvoltator: Funcom
• Gen: Adventure
• Data Lansarii: Aprilie 17, 2006
• Rating: Mature
You are forgiven if you think that I’ve mistaken the topic… I haven’t. Treaba e ca am cam epuizat subiectele pentru jocuri pe PlayStation Portable, cel putin momentan, asa ca m-am orientat spre bunul si batranul PC (
Personal Computer). Nu mi-au venit in minte prea multe titluri cu adevarat memorabile, in parte si datorita faptului ca am o ‘unealta a muncii’ nu prea performanta, deoarece nu stau prea mult pe-acasa si in consecinta nu joc prea multe jocuri pe el. Astfel calculatorul meu a devenit definitia conceptului de light gaming. Insa prin scurtele mele perindari pe taramul ‘consolei’ care nu lipseste din aproape nici-o casa – PC-ul, am intalnit o veritabila perla, cel putin in acceptiunea mea. Imi place o carte, un film, un joc ce spune o poveste buna – iar pentru mine jocul care il voi prezenta este intr-un fel o combinatie ideala intre un film/carte si un joc, efectiv fiind un film interactiv. Dati-mi voie sa va spun ca intr-atat respect jocul de fata pentru ceea ce a facut, incat nici nu voi face glume pe seama pozelor (probabil spre dezamagirea unora dintre voi).
Let’s get cracking, shall we?
Adevaratul star din acest film interactiv il reprezinta povestea. Foarte rar filmele reusesc sa creeze o lume credibila si personaje excelent conturate, insa
Dreamfall: The Longest Journey impusca doi iepuri dintr-un foc prin intermediul unui univers incredibil si care-ti taie rasuflarea (insa ramane credibil) si personaje memorabile, de care ajungi sa te atasezi chiar din primele minute de joc. Jocul se desfasoara in doua lumi paralele, o planeta umana avansata tehnologic, si Arcadia, un taram plin de misticism si magie, cele doua fiind in stransa legatura una cu cealalta. Desi titlul de fata este un sequel al jocului
The Longest Journey, nu este nevoie sa fi jucat iterarea precedenta a seriei pentru ca sa va bucurati din plin de poveste, insa probabil ca sunt unele lucruri pe care le vei putea pune cap la cap mai bine daca ati facut-o (eu unul as fi vrut sa fi jucat si partea I). Oricum, protagonista din primul joc, April Ryan, ocupa un loc mai in spatele salii din scenariul acestui joc, locul fruntas fiind ocupat de Zoe Castillo, o fata normala, cu un tata grijuliu si intelegator, o prietena foarte buna in persoana unei vanzatoare IT, recent despartita de prietenul ei cu care a ramas totusi in relatii bune,care a ajuns intr-un impas existential: a renuntat la facultatea de bio-inginerie si trebuie sa se hotarasca ce vrea sa faca cu viata ei, fiind prinsa intr-o rutina monotona. Insa aparitia unei fetite fantomatice pe ecranele din preajma eroinei, soptindu-i ce sa faca si o favoare ceruta de ex-ul ii vor schimba destinul pe vecie... Zoe e o fata adorabila, simpatica, are un accent britanic de invidiat si are un simt al umorului mai dezvoltat decat eroina precedenta a seriei, din vocabularul ei variat nelipsind injuraturile zemoase insa non-ofensive. In opinia mea story-ul creat de Ragnar Tornquist ar trebui sa fie macar publicat intr-o carte, intr-atat e de bine inchegat. Insa din pacate povestea se incheie prea brusc si nu toate intrebarile ridicate ajung sa gaseasca un raspuns, Tornquist fiind parca grabit in ultimele ceasuri de o mana invizibila ce l-a indemnat sa lase povestea mai mult sau mai putin in aer. Tot ceea ce putem sa facem este sa asteptam o posibila continuare, insa sansele sa primim asa ceva scad vertiginos.
Still, there is some hope…
Gameplay-ul este unul usor si simplist, perfect pentru acest gen de joc. Desi
The Longest Journey e un Adventure point & click pur-sange, continuarea sa cocheteaza cu genul Action-Adventure, fiindu-ne data posibilitatea de a controla miscarile personajului nostru intr-o mai mare masura. Avem deci decoruri 3D mult mai interactive si o interfata la fel de simpla; nu veti intalni nici-un impediment din punctul de vedere al interactivitatii cu mediul inconjurator. Ca tot am adus vorba de personaje, pe langa Zoe ii veti putea controla pe si April Ryan si un luptator misterios pe nume Kian, bineinteles la timpul potrivit si nu concomitent. Avem parte si de nitel combat, desi simplist si elementar, de unele portiuni de munca ‘incognito’ sau de unele puzzle-uri pe ici, pe colo. Nu va speriati: toate sunt organizate asa incat sa nu va distraga atentia de la povestea care va rapeste interesul din prima ora de joc, chiar din primele zece minute. Puteti face observatii cu privire la obiecte, combina obiecte din inventar pentru a obtine item-uri cheie in rezolvarea unor situatii, iar in ceea ce priveste dialogul cu alte personaje, acesta este excelent etajat si amuzant, chiar e o placere sa urmaresti dialogurile, fiindu-ti smulse si unele hohote de ras in cazul unora dintre ele
. Nu e prea mult de spus, insa in cazul acesta totul sta cum nu se poate mai bine.
Grafic, jocul nu e asa stralucit pe cum s-ar astepta cei impatimiti de o grafica ce-ti taie rezerva de aer ce duce la suflatoare (adicatelea te lasa fara suflare), jocul prezentat fiind lansat in 2006. Insa probabil ca pe-atunci era imaculat, grafic vorbind, si nici acum nu arata prea rau. Modelele umane n-or fi avand prea multe poligoane, texturile or fi putin subdezvoltate pe alocuri iar animatiile par uneori rasuflate (exemplu manifestarea unui cascat), insa rezultatul final e un joc care-ti face cu ochiul, te invita intr-o lume in care ti-e mai mare dragul sa te topesti, sa te scufunzi si sa plutesti in acelasi timp in povestea polivalenta si de o frumusete rara, insa pe cale de disparitie din titlurile actuale. Intregind atmosfera de poveste, coloana sonora face fiecare moment din joc memorabil, jucandu-se cu emotiile tale si modelandu-te dupa fiecare nota brilliant compusa, piesele fiind adevarate opera de arta. Nu in ultimul rand, voice-acting-ul e uimitor, lucru care bucura enorm, deoarece aici avem parte de o gramada si ar fi fost neplacut sa ne lovim la fiecare pas de un voice-acting slab. Replicile sunt livrate exact cum ar trebui, intr-un mod foarte profesional si credibil. Daca ar exista premiul Oscar pentru jocuri video, pe langa cel pentru poveste l-ar primi din partea mea si pe cel pentru partea audio, de-a dreptul patrunzatoare si de neuitat. Fie doar si pentru acest motiv nu trebuie sa omiteti acest joc, deoarece veti fi rasplatiti cu varf si-ndesat.
Concluzie: Acest titlu face parte din epoca de aur a jocurilor Action-Adventure, alaturi de
Fahrenheit sau
Syberia, fiind printre cele mai bune jocuri pe care le-a intalnit batranul PC vreodata. Pentru mine nu conteaza atat grafica unui joc in asa masura precum povestea spusa prin intermediul lui sau gameplay-ul prezentat. Daca macar ultimele doua sunt peste medie, atunci avem de-a face cu un joc intradevar bun, care si-a indeplinit cu brio functia de divertisment. Epopeea ludica prezentata prin fereastra deschisa de acest joc este intradevar noua si incitanta, plina de descoperiri care abia asteapta sa fie facute. Nici nu ma chinui sa inteleg ce va invarte mintea daca nu sunteti macar putin impresionati de povestea fara pereche in lumea cine-ludica, prezentata in capodopera multimedia cu care tocmai v-am facut cunostinta: acesta e
Dreamfall: The Longest Journey. Pacat de finalul cam abrupt; probabil veti dori ca jocul sa mai fi tinut vreo 4-5 ore, timp in care ar fi putut terminata povestea intr-un mod exemplar.
Anyway, enjoy and gaze upon the beautiful world presented here…It will leave you wanting for more.
<![CDATA[<a href="http://www.youtube.com/v/4WQL4bWaFbs&hl=en_US&fs=1&]width=480 height=385" target="_blank" class="new_win">http://www.youtube.com/v/4WQL4bWaFbs&hl=en_US&fs=1&]width=480 height=385</a>]]><![CDATA[<a href="http://www.youtube.com/v/bXyVjV6YLlw&hl=en_US&fs=1&]width=480 height=385" target="_blank" class="new_win">http://www.youtube.com/v/bXyVjV6YLlw&hl=en_US&fs=1&]width=480 height=385</a>]]>(Dupa ce incepe linistea, mutati la 8:35 si o sa auziti ceva
)
Topic: Dreamfall: The Longest Journey (Read 659 times)