• Publisher:Ubisoft
• Dezvoltator: Ubisoft Montreal
• Gen: Historic Action-Adventure
• Data Lansării: Noiembrie 16, 2010
• Rating: Mature
• Alte platforme: Xbox 360, PC
• Jocuri asemănătoare: vezi seria Assassin’s Creed
Rome wasn’t built in a day and it won’t be conquered by a lone assassin…Se pare că cei de la studiourile Ubi au devenit şi ei adepţii sloganului <Anu’ şi jocul>, căci la un an după apariţia lui “Assassin’s Creed 2” ne cadorisesc cu “AC:Brotherhood”, joc care în dulcele stil clasic reia povestea exact de unde-a lăsat-o jocul precedent al seriei. Iniţial am văzut tot hype-ul care se făcea asupra multiplayer-ului şi am început să cred că jocul va suferi de complexul Call of Duty, adică va avea vreo 5-6 ore de singleplayer iar restul jocului va fi doar multiplayer. Ştiţi voi, ca atunci când comandaţi friptură la un restaurant select şi garnitura e de patru ori mai multă decât porţia de friptură…Apropo de friptură, aveţi grijă să nu vă prăjiţi zilele astea, că plouă cu grade Celsius de parc-ar fi reducere la mercur
Anyway, mă bucur să vă spun că temerile mele iniţiale s-au spulberat când am început să joc niţel şi mi-am dat seama că mă înşelasem amarnic. Sunt atâtea de făcut în “AC: Brotherhood” pe cât erau în “AC2”, dacă nu chiar mai multe. Let us shed some light…
“Ce să zic, cel puţin şapte dintr-o lovitură am nimerit cu salva asta…”
Acţiunea continuă fix de sub Vatican, în Roma. Ezio, lăsat buimac de profeţia Minervei şi confuz asupra existenţei lui Desmond, se întâlneşte cu unchieşul Mario şi se pregăteşte să apuce drumul către Monteriggioni. Ajuns acolo, e rost de ceva R&R (refacere şi relaxare) după toate cele intâmplate în ultimii douăzeci şi ceva de ani în viaţa sărmanului Ezio. Şi aşa se face că, după o partidă de ‘bedroom games’, Ezio şi amica sa de ghiduşenii se trezesc cu proverbiala bătaie în uşă. Spun ‘proverbială’ pentru că în realitate inamicul s-a gândit că ar fi mai potrivită o salvă de tun trasă înspre faţada căsoiului. Ce ţi-e şi cu megalomaniacii ăştia! Imediat Ezio o zbugheşte afară (nu fără să-şi ridice pantalonii în prealabil) să vadă ce-i cu vacarmul de pretutindeni. Şi mare-i este mirarea când vede că inamicul care îi asediază cetatea este nimeni altul decât fiul nemilos al lui Rodrigo Borgia, Cezare. Şi de vreme ce Cezare i-a slăbit influenţa lui Ezio, distrugându-i cetatea prosperă (ştiu că acum plângeţi după orele petrecute să refaceţi cetatea în AC2), nărăvaşul Ezio se gândeşte că ar fi o retaliere perfectă să destabilizeze centrul puterii lui Cezare Borgia, şi anume influenţa lui asupra cetăţii Romei. Şi uite-aşa pun în aplicare cei de la Ubisoft zicala <Toate drumurile duc spre Roma>… Despre cealaltă parte a poveştii nu voi dezvălui nimic, doar că e mai predominantă decât în celelalte două jocuri. Şi dacă finalul lui “Assassin’s Creed 2” vi s-a părut şocant, staţi să vedeţi finalul lui “AC: Brotherhood” !
“Ia stai să-mi chem eu Power Rangerii. Să vezi tu atunci luptă dreaptă…”
Gameplay.Sau cum să faci exces de zel când vine vorba de aşa ceva. Ţineţi minte gameplay-ul din “Assassin’s Creed 2” ? Ei bine, dacă aţi sperat că lucrurile vor evolua, aţi avut dreptate, dar nu chiar în măsura pe care v-aţi fi dorit-o probabil. Ezio, pe lângă abilităţile de parkour şi fighting mai pune la cingătoare şi cursuri avansate de călărie, acum putând să încalece un cal chiar şi-n inima Romei, şi folosindu-se de el cu iscusinţă în situaţii ce necesită surprinderea inamicului, cum ar fi săritura de pe cal direct pe inamicul aflat călare şi el, încheind mişcarea cu-n hidden blade în gâtul acestuia. În plus această nouă abilitate poate fi folosită şi la începerea unui şi de mişcări parkour, fiindcă acum putem sări de pe cal pe firele suspendate ce se găsesc la tot pasul. Luptele au primit şi ele ceva îmbunătăţiri. Inamicii care în “AC2” nu-i puteai răpune decât printr-un stealth kill (aici mă refer la pikemeni şi varietatea heavily armored) acum pot fi doborâţi mai uşor fiindcă poţi să treci de apărarea lor prin aplicarea une lovituri sub centură…cam neortodoxă, dar eficientă. Mai avem şi includerea unui sistem “sub-weapon”. Ce înseamnă asta? La folosirea unei anumite arme ca armă principală, o alta va deveni secundară şi va fi echipată în acelaşi timp cu cea principală. Astfel arma secundară pentru sabie este hidden gun, iar pentru pumnal, throwing knives. Vedem o îmbunătăţire şi la A.I.-ul oponenţilor, care nu-şi mai aşteaptă cu rândul porţia de cafteală şi sar unul în apărarea celuilalt când se iveşte ocazia, fiind dăţi când te atacă şi trei în succesiune rapidă. Ştiu, acum vă gândiţi că secţiunile de fighting vor fi prea grele. Guess again. Ubisoft a inclus o contramăsură: kill streaks. În esenţă treaba stă cam aşa: în timpul execuţiei cu succes a oricărui inamic, ţine stick-ul stâng către oricare alt inamic şi apăsaţi []. Ezio va purcede automat la măcelărirea imediată a ţintei indicate. Acest lucru poate fi repetat la nesfârşit până când din partea roiului de soldaţi ce-l înconjura pe Ezio nu se mai aude nici un zumzet, if you catch my drift… Nu în ultimul rând, cea mai mare adiţie şi cea care dă numele acestei iterări a seriei o reprezintă includerea unei Frăţii a Asasinilor, condusă de nimeni altul decât Ezio Auditore da Firenze. Ţineţi minte când în “AC1” trebuia să salvaţi bieţii cetăţeni de gărzile corupte? Ei bine, aici după ce îi vei salva ei se vor alătura cauzei tale şi îi vei putea trimite în misiuni ca să câştige experienţă. Asta pe lângă faptul că îi vei putea folosi ca ajutor în combat. Însă ca să îţi poţi mări numărul de ucenici va trebui să incediezi 12 turnuri ale dinastiei Borgia; după fiecare turn incendiat vei putea adăuga un ucenic la colecţie…
And now for the other distractions…Pentru început există un minigame pentru trimiterea ucenicilor asasini în misiuni pentru câştigarea de experienţă, unde poţi trimite până la 5 dintre ei în aceeaşi misiune pentru şanse mai mari de reuşită. Cu punctele câştigate îi poţi customiza într-o oarecare măsură. Apoi de la minigame, la metagame. În “AC2” trebuia să îţi renovezi cetatea Monteriggioni pas cu pas, aducând-o de la o ruină la cea mai prosperă cetate de prin împrejurimi. Aici eşti însărcinat cu un task asemănător, dar la o scară mult mai mare: să revitalizezi însăşi cetatea Romei. Ideea e că Roma a devenit un loc neprielnic pentru cetăţeanul de rând datorită influenţei dinastiei Borgia asupra oraşului celor şapte coline, iar Ezio prin acţiunile sale va transforma încet-încet oraşul, exact ca pe Monteriggioni. Poţi renova shop-urile şi redeschide stable-urile pentru cai doar după ce ai scăpat de turnul Borgia din apropiere.
Pe lângă cele menţionate mai sus, mai există alte câteva activităţi menite să îţi devieze atenţia de la povestea principală. Animus a fost updatat cu un program de training virtual; acesta conţine probe ce-ţi vor testa abilităţile de parkour, combat şi stealth, precum şi cele de a efectua un kill streak ca la carte cu orice armă din dotare. Termină fiecare provocare cu cel puţin medalia de bronz şi vei avea parte de o surpriză. Aşa, now back to the subject. Unele shop-uri vor avea quest-uri pentru tine, acestea necesitând anumite item-uri în schimbul unor echipamente mai bune pentru Ezio. Leonardo Da Vinci îşi face iar apariţia, însărcinându-te să distrugi maşinăriile de război pe care cei din dinastia Borgia l-au forţat să le construiască. Aceste misiuni reprezintă ceva aparte şi întruchipează întru totul esenţa unui joc Assassin’s Creed: stealth action-ul. Bucăţica de gameplay ‘exotic’ de la final e cireaşa de pe tort.
Există acum câte o ghildă pentru fiecare facţiune din joc: Asasini, mercenari, thieves, courtesans; fiecare îţi pune la dispoziţie câteva side-quests şi te provoacă să faci anumite acţiuni specifice pentru acea facţiune. Courtesans apreciază dacă otrăveşti un anumit număr de persoane, Asasinii dacă foloseşti air assassination pe un număr de ţinte şi aşa mai departe. Mai poţi colecţiona 101 steaguri Borgia şi (doar) 10 pene, răspândite pe toată întinderea Romei şi nu numai în cazul steagurilor. Avem parte şi de 6 locaţii ascunse ce servesc acelaşi scop ca şi mormintele asasinilor din “AC2”, de această dată ele fiind numite Lair of the Followers of Romulus. Găseşte-le pe toate, iar la capăt te aşteaptă o surpriză. Mai nou, până şi structura misiunilor a fost rafinată. Dacă doreşti să duci misiunea la capăt aşa cum Ezio a făcut-o şi să obţii sincronizare 100%, va trebui să îndeplineşti cerinţe speciale, precum să îţi asasinezi ţinta folosind doar hidden blade-ul din dotare, sau să rămâi nedetectat pe durata misiunii. Dacă dai chix vei primi doar 50% sincronizare. Din fericire te vei putea folosi de training program-ul menţionat mai înainte, precum şi de faptul că acum absolut orice misiune poate fi rejucată, nu doar cele secundare.
Misiunile bonus sunt acordate pe măsură ce atingi 100% sincronizare în tot ceea ce faci, nu doar în misiunile principale. Plus că atingerea de 100% sincronizare în anumite secţiuni îţi vor acorda noi bonusuri. Şi se pare că anul acesta cuvântul anului la Ubisoft e ‘bonus’, fiindcă prin sistemul Uplay primeşti exact asta: mai multe bonusuri. Ideea de bază e că ai de completat patru acţiuni pe parcursul jocului, acţiuni pentru care primeşti Uplay points, iar aceste puncte vor fi folosite pentru a debloca noi outfit-uri, upgrade-uri sau teme pentru XMB, precum şi alte nimicuri asemănătoare. Acest sistem s-a extins deja la câteva din jocurile Ubisoft mai noi, precum “Prince of Persia: The Forgotten Sands” şi “Assassin’s Creed 2”. Pentru cei care vor şi mai multe Uplay points, fear not, Ubisoft are o soluţie: Project Legacy. Acesta este un joc pe Facebook destul de simplu care îţi permite să câştigi puncte Uplay adiţionale prin acţiunile tale de pe-acolo. Dacă îţi conectezi contul de Uplay cu cel de Facebook vei primi automat unele reward-uri în jocul “AC: Brotherhood”. Toată lumea mă întreba că <nu joci Farmville?>. Ei bine acum pot să le spun că şi eu joc Facebook games
“Unde crezi că fugi? Am eu hidden blade de cojocul tău…”
Şi acum voi detalia partea pe care probabil o aşteptaţi cu toţii: online play-ul. Sau partea de multiplayer cum îi mai spune pe meleagurile noastre. Ţin să vă avertizez de pe-acum: prima oară nici nu veţi şti care-i şpilu’ şi veţi juca un mod care mie-mi place să-l numesc ‘login and die’. Efectiv vei intra online şi vei muri de cum faci primii paşi, asasinat de cineva versat în artele asasinării online. Noroc că ai parte şi tu de o sesiune introductivă la început că altfel nu ai avea nici o şansă…Ideea e următoarea: modul multiplayer se bazează pe activitatea dintr-o cameră văzută de Desmond Miles în timp ce fugea din clădirea Abstergo în timpul lui “AC2”, o cameră plină cu Animus-uri unde Templierii se antrenează pentru a-i cotonogi mai bine pe asasini. Tu vei fi unul dintre ei, şi vei avansa pe nivele. Cu fiecare nivel vei avea acces la noi moduri de joc, noi abilităţi, perks-uri şi echipament mai bun. Pentru început vei avea acces doar la modurile Wanted (ai o ţintă de asasinat dar în acelaşi timp eşti şi tu ţinta cuiva; obiectivul e kill and avoid being killed) şi Manhunt – my personal fovorite, în cadrul căruia se formează 2 echipe şi meciul se dispută în 2 runde: prima tură echipa 1 vânează echipa 2, şi invers a doua tură. Sistemul de punctaj decide în ambele cazuri cine iese învingător, adică persoana care a acumulat cele mai multe puncte. Kill-urile care rezultă după o urmărire a ţintei în high profile mode vor primi doar 100 de puncte, în vreme ce acelea ce sunt rodul măiestriei furişatului şi suprinderii victimei primesc oriunde între 300 şi 750 de puncte, possibly more. Punte bonus sunt acordate pentru atacuri acrobatice, aeriale şi aşa mai departe…Pe măsură ce creşti în nivel vei avea acces la modurile Chest Capture, Alliance, Advanced Wanted, Advanced Manhunt, Advanced Alliance şi altele. La început modul multiplayer nu m-a atras prea mult, dar pe măsură ce joci te acaparează şi devii mai bun la a-l juca. E chiar addictive aş putea să spun !
“Horsie wanna play? No? I’ll just kill the rider then…”
Up next: audio & video. Partea vizuală a primit şi ea un minor face-lifting, ceva Botox pe ici-colo şi arată chiar bine. Ceea ce deranjează ochiul e multitudinea de bug-uri aferente grăbirii unui joc de acest calibru, bug-uri care cauzează ca Ezio să treacă parţial prin cai sau pereţi, ca Desmod să sacadeze întins pe Animus când ar trebui să se ridice, timp în care camera are în prim-plan nimic altceva decât aer. Ce să mai spun de bug-ul poreclit “the Jesus horse”…Uitaţi-l în toată gloria sa:
Cu altă ocazie, în timpul unui cutscene Ezio vorbea cu interlocutorul său când un cal a trecut pur şi simplu prin el şi a acoperit tot cadrul pentru timpul cât a durat calului să traverseze locul cu pricina. So I’d say: “Houston, we have bugs”. Nu mă înţelegeţi greşit, jocul arată nemaipomenit, dar când îi vezi perlele parcă îţi pare rău dacă ai cumpărat jocul la lansare cât încă costa o căruţă de bani. Aş putea asemăna jocul cu o rochie fină: uită-te pe dinafară şi tot ce vezi sunt materialele de cea mai bună calitate, cristale Svarovski şi rafinament desăvârşit. Dacă însă arunci o privire mai în amănunt vei observa că are nişte petici pe dinăuntru care nu prea merg cu aspectul general. Aşa e şi cu jocul: de cele mai multe ori arată impecabil şi desăvârşit, dar când bug-urile îşi arată capul pocit strică destul de mult din senzaţia de imersiune oferită de joc. În schimb partea audio e flawless. Aceiaşi actori vocali îşi reiau rolurile din “AC2” cu acelaşi profesionalism, tact şi tonalitate.Jesper Kyd îşi reia şi el rolul de compozitor al coloanei sonore, şi de această dată primim o coloană sonoră mai sobră şi mai dramatică, în concordanţă cu maturizarea lui Ezio ca Asasin şi ca fiinţă umană. Aceastea fiind spuse , coloana sonoră parcă nu e la fel de memorabilă ca cea din “Assassin’s Creed 2”, dar e pretty darn close. Pentru acest joc este perfectă, continuând să afişeze influenţele vremii Renaşterii precum folosirea intensă a instrumentelor de percuţie şi a corului vocal.
“Death has a funny face. Don’t you think?”
Concluzie: “Assassin’s Creed Brotherhood” extinde cu succes universul seriei Assassin’s Creed şi aduce noi mecanici de joc, precum şi un mod multiplayer inovativ şi multipremiat. Experienţa de joc însă seamănă mai mult a “Assassin’s Creed 2.5”, şi în timp ce va satisface majoritatea fanilor care vor doar mai mult screen time de la Ezio, cei ce vor un gameplay mult îmbunătăţit vor trebui să mai aştepte; Ubisoft played it safely for now. Povestea nu e la fel de epică precum cea din “AC2” dar chiar şi aşa e foarte bună, axându-se mai mult pe caracterizarea dinastiei Borgia în detaliu decât pe introducerea de noi personaje. Grafic vorbind, jocul mai are nişte cute ce ar trebui reparate cu un patch cât de curând, dar dacă aţi fost captivat de frumuseţea Romei şi a împrejurimilor ei sigur nu veţi da prea mare importanţă acestui fapt. Coloana sonoră e solidă şi complementează foarte bine jocul de faţă. Pe scurt, dacă sunteţi fan Assassin’s Creed, buy this game! Lăsând bug-urile la o parte, sunt atâtea activităţi de făcut în Roma că nu vei termina prea curând jocul cu procentaj de 100%, ca să nu mai pomenesc de DLC-ul exclusiv Playstation 3 în cadrul căreia vei avea ocazia de a-l cunoaşte pe astrologul Nicholaus Copernicus… Jocul merită o ocheadă chiar şi dacă nu eşti fan înfocat, ce să mai lungim povestea. Eu unul nu regret că am dat banii pe el.
Trailer:
Gameplay:
Multiplayer trailer:
Multiplayer gameplay:
Soundtrack:
Prezentare. Roma e foarte bine reprezentată şi adusă la viaţă, iar faptul că acum poţi rejuca oricând orice misiune deja terminată e un real beneficiu pentru cei obsedaţi de completarea totală a jocului. Harta ar putea face o delimitare mai exactă în privinţa locurilor inaccesibile, însă în rest e excelentă.
8.6 Grafică. Un pas înainte în acest departament – se spune că versiunea de PS3 are parte de cea mai mare îmbunătăţire. Modele detaliate ale Romei şi ale personajelor, cu grupuri de oameni care dau o nouă viaţă oraşului lui Romulus şi Remus. Existenţa unor bug-uri grafice mai ridică câte o sprânceană ici-colo, dar per ansamblu de cele mai multe ori pot fi trecute uşor cu vederea.
8.4 Sunet. Cei ce au jucat AC2 vor observa sunete familiare în compoziţia coloanei sonore. Coloana sonoră în sine acompaniază excelent acţiunea jocului, iar voice-actingul e la standardul setat de jocul precedent al seriei, adică superb. Enjoy!
9 Gameplay. Îmbunătăţiri minore care fac combat-ul mai fun, dar în acelaşi timp şi ceva mai uşor decât în AC2. Roma asigură decorul pentru o grămadă de activităţi amuzante. Rome is a great place to be an Assassin, I’ll tell you that…
8.9 Impresie de durată. Îţi vor trebui cel puţin 20 de ore dacă vrei să termini partea de singleplayer cât să fie bine, la care mai poţi adăuga 20 de ore lejer dacă vrei să ai absolut tot-tot-tot. Dacă te mai apuci şi de multiplayer, pregăteşte-te să dormi cu el lângă pernă
9.3 Jocul primeşte din partea mea un
8.8 şi calificativul “Give it a shot and you won’t regret it”.
Topic: Assassin's Creed: Brotherhood (Read 620 times)