• Publisher: Ubisoft
• Dezvoltator: Ubisoft Montreal
• Gen: Historic Action Adventure
• Data Lansarii: Noiembrie 17, 2009
• Rating: Mature
Be prepared once again to live by the creed…Primul joc din seria “Assassin’s Creed” a fost atat de captivant pentru mine (in ciuda structurarii repetitive a misiunilor), incat dupa o mica - mare pauza, am intrat ca un copil intr-un magazin cu dulciuri – pentru o a doua portie, si in cazul acesta am primit mult, mult mai mult. Inainte sa dam subiectul pe brazda, recomand cu caldura fanilor seriei sa vizioneze filmul produs in-house tot de taticii de la Ubi, si anume “Assassin’s Creed: Lineage”, film ce serveste ca prolog pentru joc. Eu unul asa am facut.
"Meet the new type of Assassin...the charming type."
Povestea jocului se deruleaza tot pe doua fronturi ca sa zic asa, insa mult mai putin in zilele noastre. Acum ca fac un review la a doua parte a seriei, toata lumea stie ca noutatea din prima serie s-a dus, iar povestea de aici trebuie sa fie mai consistenta ca sa fie cel putin la fel de memorabila ca cea din AC 1…asa ca story-ul o ia pe o cale lineara, fapt care s-ar putea sa-I faca pe unii sa scrasneasca din dinti, insa care totodata permite o mai buna dezvoltare a personajelor. Jocul isi rezuma actiunea de unde a lasat-o prima parte, cu tot cu cliffhanger-ul ei. Alaturi de Desmond Miles, si cu putin ajutor din partea dom’soarei Lucy Stillman, parasim in graba centrul operatiunilor Templierilor, in cautarea unui loc mai ‘pasnic’. Pe langa asta, celalat obiectiv al escapadei este acela de a-l transforma pe ‘Messer’ Desmond Miles intr-un asasin get-beget, el urmand sa capete astfel ceva mai multe abilitati decat cate avea in timpul primei sale vizite ca oaspete de onoare al Templierilor. Odata ajunsi in ascunzatoare, cat ai zice ‘barbut’ facem cunostinta cu versiunea 2.0 (acum avem si subtitrari) a masinariei numite Animus, garnisita cu un rosu mai aprins de asta data, si mult mai comfortabila. Trecem repede ‘la carma’ lui Ezio Auditore da Firenze, fiul unui bancher prosper din secolul XV. Ezio este unul dintre acele personaje de care te atasezi imediat: impulsiv, oarecum obraznic, glumet, versat in arta cuceririi persoanelor sexului frumos, intr-o continua competitie cu fratele sau mai mare, Federico si cu o mare iubire pentru toti cei din familia sa, pentru viata in general. Prima oara cand facem cunostinta cu el, ne dam seama ca Ezio nu are habar de crezul asasinilor, nici nu detine vesminte specifice. Viata a fost blanda pentru el…pana la varsta de 17 ani, in anul 1476, cand s-a pus in miscare un plan ce i-a devastat familia, si l-a umplut de ura si sete de razbunare. Spre deosebire de Altaïr, care era cool doar datorita ordinului pe care il reprezenta (nu dati, mah!) si era destul de unilateral, Ezio este un personaj complex si nu este captivul firului narativ, ci mai degraba firul narativ evolueaza datorita lui. Citind randurile astea probabil te gandesti ‘O vai, alta poveste plina de clisee…’ Insa te asigur, cand vei fi terminat jocul, povestea nu ti se va parea plina de clisee, ci de atatea chestii grozave (in sensul bun), ca-ti va veni sa-ti dai o palma peste fata ca initial te-ai gandi ca va fi o poveste fada…Sincer, e cea mai originala poveste dintre toate jocurile care mi-au picat in mana. You’ll definitely enjoy it…so enjoy!
"Cand lucrurile o iau razna, uite sfatul meu: da-te la fund!"
Pentru cei care s-au plans ca primul joc din serie era cam…pustiit de activitati, in special cele ‘extrascolare’, al doilea joc al seriei urmeaza lozinca deja facuta celebra de Altaïr Ibn-La'Ahad, asasinul din Siria secolului XII: “Nothing is true, everything is permitted”. Mai precis a doua jumatate a lozincii: totul e permis. Nicaieri nu e asta mai adevarat ca in gameplay-ul jocului. De la schimbari subtile (Ezio, spre deosebire de Altaïr poate inota) la cele mai semnificante (precum aspectul economic al jocului), o multime de imbunatatiri au fost aduse mecanicii de baza a jocului, ceea ce diferentiaza extrem de bine Assassin’s Creed II de deja batranul AC 1. In primul rand Ezio are la dispozitie un arsenal mai bogat de arme, pe langa cele conventionale precum sabii, cutite, topoare si buzdugane si alte arme specifice meseriei de asasin, incepand cu cele precum dual hidden blades, poisoned hidden blade, bombe cu fum si ajungand la un mic pistol atasat la manson. Ca sa nu mai vorbim de ocazia de a pilota masinaria zburatoare a lui Leonardo da Vinci (care in viata reala nu a trecut niciodata de stadiul de prototip). Da, ati auzit bine: in acest joc veti avea ocazia de a lua la un test drive arme faurite de insusi cel care a pictat Capela Sixtina. Now isn’t that cool? Armele sunt faurite pe baza unor pagini incriptate lasate in urma de Altaïr si descifrate de acelasi Leonardo da Vinci. Vei fi nevoit sa colectezi toate paginile asemanatoare, din mai multe motive. Mai poti colectiona, de dragul lui Petruccio, fratele mai mic al lui Ezio, si 100 de pene de vultur, care spre deosebire de cele 100 de steaguri din AC 1 iti vor aduce niste goodies…deci nu vei lucra in van.
"Uite metoda mea patentata de a scapa de comis-voiajorii enervanti...Say <<Pleosc>>"
O alta noutate o reprezinta, si una majora cum am mai spus, includerea unui sistem monetar si implicit, a unei economii. Acum poti fura florini de la trecatorii nestiutori, prada soldatii cazuti in lupta de cei 4-5 florini cati au asupra lor, distrage atentia soldatilor aruncand un pumn de monede in fata lor, si multe altele. Poti chiar sa cumperi arme si armuri noi pentru Ezio, harti care reveleaza locatia comorilor ascunse pe toata harta de joc, pungi mai mari pentru otrava, throwing knives sau doftorie. Exact, va trebui sa cumperi leacuri de la doctori, caci bara de viata nu se mai umple de la sine. De parca nu era de ajuns, la destul de scurt timp vei avea in gestiune propriul satuc, trebuind sa hotarasti ce cladiri sa renovezi, in ce sa investesti, umpland camerele resedintei Auditore cu picturi faimoase, arme si armuri, Codex Pages, si colectionand sigilii ascunse in 6 catacombe pline cu mistere de descifrat, statuete ascunse in catun, oricare astfel de actiune crescand valoarea catunului, valoare din care iti revine si tie 10% la fiecare 20 de minute jucate. Astfel ca daca incepi sa investesti repede in upgrade-uri, pe la 65% din story-ul principal vei avea atatia bani ca nu vei mai sti ce sa faci cu ei. Din fericire, vei avea. Ca sa nu lupti de unul singur cu toate garzile orasului, vei putea angaja grupuri de mercenari, hoti sau ahem, sa le zicem dame de companie la pretul de 150 de florini ceata, grupuri care vor distrage garzile prin metode specifice meseriei ‘profesate’. Ceea ce mai diversifica nitel sistemul de combat, imbunatatit si el in destula masura in feluri mai subtile, prea subtile ca eu sa-mi dau seama la ora asta (sunt foarte obosit si nu mai stiu de mine). La partea de platforming, sistemul de free-running a fost vizibil upgradat, tranzitia de la o suprafata la alta facandu-se mai rapid. Ascunzatorile raman in mare parte aceleasi: pe banca intre doi oameni, intr-o ascunzatoare pe acoperis, intr-o gramajoara de fan sau intr-un put/fantana.
"Intimidating the guards....the Assassin's way"
Nu in ultimul rand, controlul. Nu s-au schimbat prea multe, avem acelasi concept al papusarului, cu R1 declansand miscarile de tip ‘high-profile’ specifice asasinilor, dispare optiunea de “blend permanent” (dispar calugarii cu care te puteai confunda neobservat; acum poti face asa cu oricare grup de oameni de pe strada) si in locul ei primim una de fast walking, utila cand incercam sa scapam din raza vizuala a garzilor fara sa atragem atentia, atunci cand nivelul nostru de notorietate este la maxim. In functie de actiunile facute, notorietatea poate creste drastic, fiind imperios necesara luarea unor contra-masuri. Ezio poate da jos afisele care-l portretizeaza ca si cautat, poate mitui vestitorii orasului sau poate asasina oficiali importanti. O alta imbunatatire e aceea ca Eagle Vision poate fi pornita permanent, lucru util in anumite situatii. O situatie de genul ar fi cele cand cauti 20 de simboluri, fiecare ascunzand un puzzle mai mult sau mai putin complex, fiecare aflandu-se pe cladiri diferite si vizibile mai usor cu ajutorul abilitatii mai sus mentionate. In plus mai putem utiliza si butonul R2, buton care ne aduce pe ecran un meniu de quick-select al armelor din dotare. Nu prea multe noutati la capitolul control, mai degraba imbunatatiri binevenite.
"Ia mai taca-va fleanca, ca de nu cap in cap va dau!"
La ambalaj, numai de bine! Grafica este superba, paleta coloristica este larga si magnific aleasa, exista acum si un ciclu noapte/zi, umbrele cad in mod realist pe fiecare suprafata, decorul jocului pare extrem de organic, lumina lunii razbate printre nori/copaci/cladiri exact asa cum te-ai astepta. Totul geme de bunatati
Ezio are animatii excelente, in unele instante chiar mai bune decat ale lui Altaïr, lucru care se poate observa mai ales la inceputul jocului, cand vesmantul de asasasin profesional nu-i acopera membrele inferioare. Jocul de picioare, animatiile lui Ezio in timpul secventelor de free-running sunt inca ceva de basm, mai ales cu fluiditatea sporita a sistemului. Toate animatiile intaresc faptul ca Ezio este un personaj extrem de agil, agilitate demonstrata cu brio in catacombe, alcatuite special pentru un tip de platforming care duce cu gandul la “Prince of Persia: Sands of Time” (jocul), unde Ezio tre’ sa sara de pe o barna pe alta, din colt in colt, fugind uneori contra cronometru sau incercand sa prinda un mesager speriat, cu scopul de a-l impiedica sa dea alarma. Pe langa Ezio, mai avem ca protagonist insasi pamantul italian, aici proiectat cu o mare atentie la detalii. Nu mai auzi aceleasi replici de la cetateni ce vor sa fie salvati sau cersetoare mizere, ci auzi cantecele barzilor, barfele trecatorilor si observatiile pe care le fac cu privire la actiunile tale mai mult sau mai putin legitime. Si in tot acest timp auzi pasarile ciripind, vantul suierand, frunzele vuind usor, caii nechezand, si o suava melodie de fundal, melodie care se preschimba intr-una ritmata de cum escaladeaza situatia. Orasele Florenta si Venetia in special, par proiectate special pentru atmosfera creata, mai ales Venetia si-al sau Carnavale…Par asa de frumoase si vii orasele din acest joc, si cu greu ai crede ca poti lega un sir de miscari tip free-running de la un capat la altul al strazii. Si totusi, reusesti, cu o gratie in miscari ca ai face geloasa si o balerina. Sau o lebada. Ce-i drept, niciuna nu poarta un buzdugan la cingatoare sau un as in maneca. De apreciat coloana sonora extrem de versata, compusa de nimeni altul decat compozitorul seriei Hitman, the one & only, Jesper Kyd. Excelenta coloana sonora! Magnific! Epocal chiar! Nici voice-actingul nu dezamageste, Ezio avand o voce ferma si puternica, cu replici care suna glumete cand e cazul, sau de-a dreptul sumbre alteori. La fel, si restul personajelor se bucura de aceeasi atentie la departamentul de voice-acting, desi una din replici este mai comica decat se intentioneaza. Vezi aici:
Per total eu cred ca baietii de la Ubisoft in frunte cu Patrice Desilets (de ce *cenzurat*’ tre’ sa plece? ) au facut o treaba impecabila. Hai si cu urmatorul tot asa, c-apoi draga Ubi, or lua toti lectii de la tine despre cum se face o franciza originala. Multicultural team of religious faiths and beliefs rules!
"Nu ti-am zis ma imbecilule ca e Ezio Auditore? Tu nimic, ca e Batman, Batman... "
Concluzie: Primul Assassin’s Creed promitea marea cu sarea, insa s-a cam inecat ca tiganul la mal si, desi a reprezentat un punct de cotitura pentru industria gaming-ului, a esuat in a livra bunurile promise. Sequel-ul a reparat multe din problemele originalului, dand fanilor infocati ai seriei ceea ce au asteptat de o buna bucatica de vreme. Pe deasupra, a mai adaugat noi elemente, care la inceput pot parea adaugate in mod stangaci, uneori par prea mult pentru ‘fundatia’ jocului, insa odata introduse in intregimea lor, ajuta la creearea acelei magii pe care putine jocuri din zilele noastre pot sa o creeze. Desi unele aditii pot parea cam overkill la inceput (remember the hidden gun), toata lumea va putea gusta din frumusetea jocului, fie ca-i veteran calit prin Ierusalimul Celei de-a Treia Cruciade, fie ca e un nou-venit printre fanaticii seriei. Insa Assassin’s Creed II nu e doar un joc, e un timp si spatiu unde totul este atat de feeric si imbietor, incat chiar si dupa ce vei termina aventura pe acele meleaguri de basm vei mai da fuga pentru inca o tura.
Topic: Assassin's Creed II (Read 602 times)