Dead Space… Cuvinte goale, fără rezonanţă. Asta ar trebui să fie un indiciu pentru ce va urma dacă alegi să intri în pielea lui Isaac Clarke, personajul principal al jocului. Nu este vorba doar despre măcelul ridicat la nivel de artă ci de trauma psihică pe care jocul o ilustrează în detaliu şi, într-o anumită măsură, o transmite jucătorului.
În 2008, seria Dead Space îşi făcea debutul. Succesul a fost imediat şi, drept urmare, au fost lansate şi câteva spin-off-uri, benzi desenate şi filme de animaţie menite să întregească peisajul infernului spaţial care ne-a fost prezentat în Dead Space. Cu toate acestea, adevăratul succesor al acestui joc şi-a făcut apariţia în ianuarie 2011. Visceral Games reînvie morţii şi amintirile traumatizante în al doilea capitol al jocului survival-horror denumit sugestiv... Dead Space 2. Acesta vine cu o serie de modificări discrete, dar semnificative faţă de predecesorul său. Asta nu înseamnă că e un joc slab. Dimpotrivă, preia tot ceea ce ne-a făcut să iubim primul joc şi, pe deasupra, aduce îmbunătăţiri. E o succesiune similară cu cea din seria Uncharted: primul joc a fost impresionant, al doilea la fel şi ceva în plus. Tot ca o asemănare dintre cele două serii poate fi menţionată şi introducere modului multuplayer în cel de-al doilea joc.
Jocul începe într-o atmosferă confuză şi continuă să fie aşa pentru ceva vreme. Iasaac este interogat cu privire la evenimentele petrecute pe nava Ishimura de... un individ, moment în care este curpins de o halucinaţie care îl va urmări pe tot parcursul jocului. Mai apoi, acesta se trezeşte în ceea ce pare a fi un sector medical care, cum era de aşteptat, este invadat de necromorphi. Ghidat de o voce feminină acesta reuşeşte să scape, dar răspunsurile întârzie să apară. Pe parcursul jocului, acesta va afla că trei ani au trecut de la incidentul în care a fost implicat şi unitologii, membrii unui cult religios care se află la baza intrigii şi în primul joc, au încercat în tot acest timp să extragă din mintea sa şi altor câţiva nefericiţi informaţii privind modalitatea de construire a unui artefact cu o origine misterioasă şi cu un efect groaznic asupra oamenilor, artefact denumit „The Marker”. Bineînţeles, situaţia scapă de sub control, Isaac fiind nevoit să-şi salveze viaţa şi să rezolve misterul întâmplărilor care au rezultat într-un nou dezastru.
Spre deosebire de primul joc, în Dead Space 2 este pus un accent mai mare pe construcţia personajului Isaac Clarke. Un factor important în crearea portretului acestuia este faptul că producătorii au hotărât să dea glas gândurilor acestuia. Acum, Isaac vorbeşte şi dialoghează cu alte personaje, lucru care îi conferă o identitate mult mai bine conturată. Dar asta nu e tot. Un alt aspect nou îl reprezintă faptul că povestea este centrată chiar pe acest personaj. Astfel, acesta nu mai este doar un mecanic ce încearcă să evadeze de pe o navă ci este parte integrantă a poveştii. Facem astfel o introspecţie în trecutul şi emoţiile omului Isaac şi aflăm că acesta este măcinat de remuşcări deoarece el şi-a îndemnat iubita să rămână pe Ishimura unde aceasta a murit într-un mod teribil. Lupta sa nu mai este doar una fizică, cea cu necromorphii, ci şi una interioară. Materializarea acestor remuşcări este o halucinaţie în care Nicole Brennan, iubita lui Isaac, apare constant de-a lungul poveştii şi îl acuză pentru moartea sa. Aşadar, personajul principal trebuie să depăşească momentul tragic care îl bântuie pentru a-şi putea duce misiunea la bun sfârşit.
Dead Space 2 aduce câteva elemente de noutate şi la capitolul gameplay. Structura de bază şi aspectul general al jocului nu au fost modificate foarte mult faţă de jocul precedent: cam aceleaşi meniuri, acelaşi sistem de upgrade şi acelaşi stil grafic. Aici poate fi observat un mic upgrade, dar nu este un salt major. De remarcat şi acelaşi sistem de progresie în joc în care Isaac este ghidat de un alt personaj care fizic nu-i este niciodată alături în acţiunile pe care le întreprinde. Însă gameplay-ul propriu-zis beneficiază de câteva adiţii care au rolul de a-l reîmprospăta niţel.
Dacă până acum aveam posibilitatea de a folosi unealta Stasis (nu ştiu cum altfel să o numesc) doar pentru a manevra obiecte, în Dead Space 2 aceasta ia şi rolul unei veritabile arme. Cei care au jucat primul joc ştiu că resurse precum health pack-urile şi muniţia sunt relativ dificil de procurat şi se consumă rapid. Producătorii au hotărât să-i dea o mână de ajutor lui Isaac aşa că în Dead Space 2 acesta poate folosi Stasis-ul „pt k să dea tzeapă la du$hmani”. Practic, obiecte asuţite precum tije metalice sau gheare ale necromorphilor morţi (sună cam ciudat) pot fi manevrate şi implantate în necromorphi vii, dar pe care tu îi vrei morţi. Ţineţi minte, copii: cel mai bun necromorph e un necromorph mort!
Şi dacă tot am ajuns la capitolul „necromorphi” se observă şi aici o schimbare. În primul joc aceştia puneau destule dificultăţi jucătorului, deosebindu-se destul de mult de conceptul clasic de zombie încet în mişcări, care poate fi uşor doborât şi al cărui singur avantaj constă în numărul copleşitor al indivizilor. În partea a doua a seriei, aceştia revin în forţă, ba chiar vă fac cunoştinţă şi cu alţi prieteni de-ai lor. Astfel, pe măsură ce veţi avansa în joc veţi întâlni inamicii clasici din primul joc precum şi alţii noi: necromorphi care scuipă acid, alţii care atacă în viteză, necromorphi-copii, etc. Treptat, jocul va introduce inamici mai puternici, mai greu de doborât şi mai agresivi care, de fapt, sunt versiuni superioare ale unor inamici deja familiari jucătorului. Aspectul care îi diferenţiază chiar de la prima vedere este acela că cei din urmă sunt negri însă, cum spuneam mai sus, rezistenţa crescută şi ferocitatea lor îi deosebeşte cu adevărat de inamicii clasici.
Ar mai fi o noutate apărută în gameplay-ul din Dead Space 2 şi aceea ar fi că Power Nodes pot fi folosite şi pentru a deschide diverse cămăruţe întâlnite pe parcursul jocului, cămăruţe în care pot fi găsite health pack-uri, muniţie, dar şi documente scrise şi audio care, la fel ca în primul joc, pot clarifica anumite aspecte ce ţin de evenimente precedente jocului. Astfel, jucătorul este pus în situaţia de a decide între a folosi un Power Node pentru a obţine rapid resurse atât de preţioase în acest joc sau pentru a-şi îmbunătăţi armele şi sistemul RIG (Resource Integration Gear), acţiune ce are efecte pe termen lung. Şi dacă tot am pomenit de Power Nodes, trebuie menţionat că acum acestea pot fi „dezinstalate” de pe o armă sau de pe RIG, dar asta costă. 5000 de credite, mai exact.
Am vorbit despre storyline, am vorbit şi despre gameplay, dar există ceva ce conferă cu adevărat unicitate seriei Dead Space. Pomeneam la început despre nivelul artistic din acest joc şi cred că aceasta este cauza reală a succesului său. A fost acordată o atenţie deosebită unor amănunte artistice cum ar fi iluminarea unei încăperi sau a unui coridor, cromatica predominantă ce constă în culori reci şi difuze sau sunetele ambientale şi soundtrack-ul sincronizate perfect fiecărei situaţii din joc. Toate acestea alcătuiesc împreună o atmosferă vie şi, în acelaşi timp, terifiantă. Elementul horror al acestui joc nu constă doar în sperieturi ieftine ci este rezultatul unei multitudini de elemente orchestrate într-o manieră ce induce o stare delirică şi terifiantă.
Personal, consider că în seria Dead Space pot fi identificate două mari componente ce constituie fundaţia pe care a fost construit intregul concept al jocului. Prima ar putea fi rezumată prin termenul de „monstruozitate”. Ar fi multe de povestit aici, dar voi spune doar că omul se află într-o relaţie foarte strânsă cu Răul, monstruosul. Asta l-a ajutat să-şi completeze imaginea sa de fiinţă pozitivă, manifestare a binelui care biruie mereu demonicul. Fie că e vorba de dragonii medievali sau de Saddam Hussein, mereu am căutat negativitatea faţă de care să simţim repulsie şi pe care să o confruntăm. Revenind în prezent, genul horror oferă valenţa ludică a „monstruosului” care în trecut era zugrăvită în poveşti şi legende: oamenii se distrează atunci când sunt speriaţi sau înspăimântaţi. Dar ideea de bază rămâne aceeaşi: Binele întruchipat de om înfrânge mereu Răul.
Al doilea element ar fi spaţiul cosmic. Spaţiul ne fascinează. Este acel tărâm nedescoperit, neexplorat pe care murim de nerăbdare să-l cucerim şi să-l cercetăm, să-i aflăm fiecare secret. Omul a fost mereu atras de necunoscut. Această curiozitate a condus la descoperiri colosale pentru noi, dar ne-a băgat şi în nişte belele destul de serioase. Oricum, Cosmosul este astăzi ceea e America era în vremea lui Columb şi faptul că ştim aproape nimic despre el declanşează o explozie de posibilităţi în mintea noastră: extratereştri, dimensiuni paralele,etc.
În Dead Space 2, pe lângă aceste două concepte, este pus în evidenţă şi un al treilea. Spun „pus în evidenţă” pentru că a fost prezent încă din primul joc, dar nu a fost la fel de exploatat ca acum. Este vorba despre elementul mistic. Ca şi Cosmosul, acesta ne fascinează prin necunoscut şi posibilităţile care se ascund în spatele lui, iar în Dead Space acesta se manifestă prin toată tevatura din jurul Marker-ului iscată de unitologişti. După cum am spus, în Dead Space 2 acest aspect este accentuat atât prin evidenţierea relaţiei cauză-efect dintre Marker şi evenimentele tragice care au loc în joc, dar şi prin apariţia halucinaţiei pe care Isaac o trăieşte şi care, personal, cred că este cauzată tot de Marker.
Dincolo de toate aceste aspecte pozitive, trebuie să menţionez şi două mai puţin pozitive. Primul ar fi acela că veţi muri şi nu de multe ori ci de foarte multe ori. Personal, nu m-a deranjat prea mult acest lucru dat fiind şi specificul jocului, dar unii ar putea considera că s-a cam exagerat aici.
Un lucru care m-a deranjat este confuzia. Spuneam mai devreme că lumina în acest joc este unul din elementele bine realizate. Susţin în continuare ceea ce am spus, dar trebuie să spun şi că obscuritatea luminii devine uneori beznă. Aşa că nu o singură dată mi-am dat seama că alerg cu spor... într-un perete. Ar fi însă nedrept să declar acest neajuns ca fiind un defect fiindcă nu impiedică în mod real progresia în joc.
Acestea fiind zise, pot spune cu mâna pe inimă că Dead Space 2 este un sequel ce merită toate laudele. O poveste bine realizată, un gameplay incitant şi o atmosferă care întregeşte aproape perfect întreaga experienţă a jocului sunt atuurile care fac din Dead Space 2 un joc de top.
Topic: Dead Space 2 (Read 395 times)