• Publisher:Electronic Arts
• Dezvoltator: EA Redwood Shores
• Gen: Sci-Fi Shooter
• Data Lansării: Octombrie 13, 2008
• Rating: Mature
• Alte platforme: X360, PC
Bănuiesc că toată lumea de pe forum ştie ce este Resident Evil şi cu ce se mănâncă. Genul survival-horror este unul extrem de neprimitor pentru I.P.-urile noi. Datorită atâtor jocuri Resident Evil (R.E. 4 în special) şi Silent Hill, nou-veniţii pe acest teren de joacă trebuie să afişeze un story de calibrul AAA (triple-A, a.k.a. extrem de bine-pus la punct), sperieturi mai mari şi mai intense şi mecanici de joc cât mai inovatoare. Şi iată că după ce am avut parte de un Resident Evil 5 ceva mai slăbuţ ca predecesorul său (datorită lipsei acute de inovaţie), iar întregul gen era cât pe ce să fie redus la zombie-mode-urile din cadrul vreunui joc Call of Duty, şi-a făcut apariţia, fără prea mult hype, un nou I.P., sub forma lui Dead Space. Totuşi, chiar şi jocurile lipsite de hype pot surprinde în mod plăcut.
'If only I could see my house from here...'
There’s no help coming. Tagline-ul acesta e adevărat în mai toate jocurile horror, dar în Dead Space expresia capătă noi valenţe. Să spunem doar că dacă aţi vrut să deveniţi astronaut, într-o anumită măsură Dead Space vă va face să vă alegeţi altă profesie de viitor
. Se face că peste mulţi ani de-acum încolo, oamenii au cam secătuit planeta noastră dragă de absolut orice resurse naturale, acestea nefiind de-ajuns pentru o populaţie mereu în creştere. Pusă în faţa acestei situaţii, omenirea se aventurează în spaţiul îndepărtat (da, oamenii au devenit maeştrii călătoriei în spaţiu între timp), căutând o nouă cale de a îndeplini nevoile tuturor oamenilor. A fost pusă la punct o nouă procedură, un proces numit planet-cracking, în cadrul căruia întregi planete sunt “forate” şi despicate în bucăţi, mineralele fiind extrase cu grijă şi trimise înapoi pe Pământ pentru a fi prelucrate. Acest procedeu este efectuat de o întreagă flotă, dar cea-mai-cea este U.S.G. Ishimura, cea mai mare navă din clasa sa. Însă în timpul unei misiuni de rutină (aren’t they all like this?), flota pierde comunicaţiile cu Ishimura, şi o mică navă – U.S.G. Kellion – este trimisă să remedieze defecţiunea, având la bord doi piloţi şi o echipă de mentenanţă formată din trei persoane. În pielea unuia dintre ei te plasează jocul, mai precis în pielea lui Isaac Clarke, un inginer de sistem, care pe lângă motivele evidente, soseşte pe Ishimura şi din anumite motive personale. Reiese că are mai mulţi cunoscuţi pe acea navă, inclusiv pe cineva special pentru el, o femeie care-i trimite un fişier video criptic exact înainte de dispariţia ei şi a tuturor de pe U.S.G. Ishimura. În fine, după ce trece oarecum cu bine de proverbialul “bumpy ride”, echipajul de pe Kellion ajunge teafăr la bordul fratelui mai mare şi muribund. Se deschid câteva uşi, se pun întrebări de genul “How the hell did this happen?” şi se rulează diagnostice de sistem în speranţa găsirii unor răspunsuri. Din acel moment, totul o ia la vale…Un soi de undead ies la killărit cărniţă proaspătă de o(a)m(eni), tu – încă neînarmat – o iei la sănătoasa pe singura cale pe care poţi, astfel separându-te de restul echipei, şi când ţi-e lumea mai potrivnică şi ai nevoie de nava cu care ai venit, U.S.G. Kellion dispare cât ai zice ‘peşte’ în ditamai explozia. Let’s see you fight your way out of this…
'Asta-i varianta mea de cosciug spaţial. Ne vedem mâine...'
Gameplay-ul nu este unul tipic. Ceea ce toată lumea va observa în primul şi-n primul rând este absenţa totală a HUD-ului, adică a interfeţei de joc. Nu tu bară de viaţă, nu tu contor de gloanţe rămase, nu tu hartă, nu tu nimic. E exact opusul lui Assassin’s Creed II, unde e plin de ele. Ce-i drept, şi acolo le poţi opri complet, dacă doreşti asta. Diferenţa e că în Dead Space nu poţi porni interfaţa de joc fiindcă ea nu există deloc. În schimb, ea este integrată in structura jocului. Bara de viaţă a lui Isaac este integrată in şira spinării de pe spatele costumului său R.I.G. (no idea what that is supposed to mean), contorul de “gloanţe” apare doar când ocheşti orice armă din dotare, iar harta şi orice alt meniu este holografic şi în timp real, deci vizionarea inventarului nu pauzează acţiunea jocului, ritmul devenind mai alert în cazul în care te urmăreşte vreun inamic pezevenghi şi tu orbecăieşti prin inventar, doar-doar ai pe-acolo vreun health pack rătăcit sau alte consumabile. Rezultatul acestor schimbări? Jucătorul se poate cufunda complet în lumea de joc, savurând fiecare sunet şi fiecare eveniment la maximum. Singurul inconvenient apare atunci când vrei să citeşti diferite documente lăsate de echipaj, manevrarea camerei având efect şi asupra unghiului camerei, şi asupra dimensiunii fontului respectivelor documente. Totuşi, e un inconvenient minor.
Nici inamicii nu sunt cei tipici. Sunt fostul echipaj al lui Ishimura, infectaţi de entităţi extraterestre după ce au fost ucişi in prealabil. Un soi de liliac undead ce are un bisturiu în vârful unui membru subţire (scuzaţi faptul că nu-i ştiu denumirea proriu-zisă) infectează membrii morţi ai echipajului cu un soi de virus care cauzează mutaţii severe în corpul-gazdă, aducând bietul fost om la viaţă, renăscut ca unul din variile tipuri de necromorphs. Cu riscul de a comite ‘furculision’, necromorfii nu seamănă cu inamicii din alte jocuri de gen, ei neputând fi anihilaţi pe căile obişnuite (headshots & all things CounterStrike). În schimb ei trebuiesc să fie dezmembraţi; de obicei secerarea unei mâini şi a unui picior rezolvă mai toţi inamicii. Dacă nu au mâini inamicii pur şi simplu sar pe tine şi încep să se înfrupte din mădularele tale, iar dacă n-au picioare se târăsc încet-încet după tine, cum îi şade bine unui inamic. Şi acum, la inamici atipici, arme neconvenţionale. Cum iniţial Isaac a venit pe navă cu intenţia de a repara stricăciuni mecanice, nu poartă arme la cingătoare, însă nava e plină de unelte miniere. Iar el, băiat deştept-foc, gândeşte că dacă uneltele astea sunt făcute să sape în scoarţa unei planete, vor face poşete şi portofele din pielea necromorfilor. Uite-aşa îşi fac loc în arsenalul său arme precum un Plasma Cutter, Pulse Rifle, un Ripper parcă scos din seria ‘Saw’,un flamethrower drăguţ-foc, un Line-Gun mare şi lat şi încă câteva. Fiecare poate fi upgradat prin intermediul unor Work Bench-uri la parametri precum putere de foc, viteză de reîncărcare, etc. Se mai pot găsi schiţe ce conţin noi arme sau costume upgradate pentru Isaac, acestea fiind accesibile prin intermediul unui shop. Fiecare necromorf va lăsa în urma lui o mică atenţie, că e vorba de muniţie, consumabile sau credite (au fost şi ei oameni înainte, şi ce om e ăla fără bani în buzunar?). Shop-urile au şi rol de depozit, Isaac putând căra doar câte patru arme în orice moment. Şi că tot veni vorba de arme, fiecare are un mod secundar de tragere, unele având un efect radical asupra ţintelor.
Pe final de secţiune, vă spun ca Isaac este blagoslovit şi cu alte unelte, două la număr: Stasis Gun şi Kinesis. Stasis Gun nu este o armă propriu-zisă, ci este o abilitate (măsurată printr-un fel de semi-cerc aflat pe omoplatul drept al costumului) ce-i permite lui Isaac să încetinească fie inamici, pentru o mai bună cotonogire a acestora, fie sisteme defecte ale navei U.S.G. Ishimura, pentru nişte micro-secţiuni de puzzle-solving. Kinesis este abilitatea de a atrage diferite obiecte către jucător, pentru ca mai apoi ele să fie azvârlite către inamici sau trântite de perete în cazul în care conţin ceva util. Stasis poate fi upgradat ca durată la aceleaşi Work Bench-uri, iar Kinesis ca putere. Şi o ultimă mecanică de joc, ce are loc în părţile dezafectate ale Ishimurei; acolo gravitatea artificială nu mai există, fie datorită unei defecţiuni, fie datorită unei spărturi în fuzelajul navei. În cel din urmă caz, Isaac este nevoit să folosească rezerva de oxigen a propriului costum, fiind nevoit să ţină un ochi şi pe rezerva de oxigen mereu în scădere şi eventual să mai caute /folosească un rezervor cu oxigen. Acestea pot fi cele mai alerte secţiuni ale jocului, din varii motive. Să spunem că necromorfii se descurcă mult mai bine ca Isaac în aceste zone dezafectate…Iată şi layout-ul de butoane ce controlează tot ce vi-am spus în această secţiune:
Directional Button - Choose Weapon. Navigate Inventory.
Left Analog Stick - Move
Right Analog Stick - Aim
X Button - Action. Shake Off.
Square Button - Health
Triangle Button - Rig Inventory
L1 Button - Aim Mode
L2 Button - Run (Hold)
R1 Button - Melee Weapon Swing
R2 Button - Melee Curbstomp
R3 Button - Deck Navigation
Start Button - Pause Menu
Select Button - Map
L1 + R1 - Fire
L1 + R2 - Alt Fire
L1 + X - Reload Weapon
L1 + O - Kinesis Module
L1 + [] - Stasis Module
L1 + /\ - Jump (Zero G only)
'Cred că a trecut Andromeda lu' Gene Roddenberry pe-aici...'
Grafica este, pe lângă povestea surprinzător de bună, al doilea element care te atrage în lumea lui Isaac. Un nivel de detaliu nemaivăzut până acum şi-a făcut loc în această lume a ludicului: de la înfăţişarea înspăimântătoare a necromorfilor, detaliile fine ale fiecărui nivel de protecţie oferit de costumul lui Isaac, costum aflat într-o continuă schimbare survenită prin upgrade-urile aplicate de jucător, la unicitatea nivelelor de joc, fie ele cantina echipajului, biroul căpitanului, sala motoarelor sau toaleta publică, toate denotă existenţa unui art-developing de zile mari şi la care s-a făcut ceva brainstorming. Ce să mai zic de nivelul ridicat de gore! Isaac nu doar că are animaţii impecabile în timpul efectuării unor operaţii de rutină precum mersul sau ţintitul armei, dar şi animaţiile sale în timp ce acesta se stinge sunt bine-lucrate şi este chiar fun uneori să vezi in câte moduri poate săracu’ Isaac să dea ortu’ popii.
Fie că e ţepelit de vre-unul pe la spate, tăiat bucăţele sau despicat în două de mecanisme defecte, rezultatul este acelaşi: gore-fest garantat. Lighting-ul joacă şi el un rol-cheie în atmosfera jocului. Şi ca pachetul să fie complet, daţi-mi voie să vă spun că voice-acting-ul e grozav (culmea e că Isaac nu zice nici ‘pâs’, acesta vine de la coechipierii săi şi prin intermediul fişierelor video găsite pe ici-colo), replicile sunt livrate în mod consistent foarte bine şi în mod profesionist, iar necromorfii îşi aduc contribuţia şi aici cu sunete guturale; însăşi Ishimura pârâie şi scârţâie din toate încheieturile uneori. Secţiunile fără gravitate artificială sunt în special captivante: să vezi cadavre suspendate şi sfârtecate care lasă dâre de sânge ce parcă dansează un ritm celest e pur şi simplu ceva ce te umple de un sentiment warm&fuzzy…Great stuff!
'I see dead people...'
Concluzie: Posibil să se fi născut un nou gen aici: science fiction amestecat cu survival-horror, posibil sci-fi survival-horror, în fine. Ideea e că EA au dat de ceva măreţ şi nu cred că au de gând să îl pună la naftalină prea curând, ba chiar au inceput să pună bazele unei francize ce tinde să rivalizeze cu bătrâiorul Resident Evil. Dacă eşti fan survival-horror cu tentă de science fiction şi c-un strop de RPG şi îţi place o poveste cu o intrigă bine ţesută, Dead Space nu trebuie să îţi scape. Ajută şi dacă vizionezi în prealabil filmuleţul “Dead Space: Downfall” care serveşte ca prequel. Acu’ treci la curăţat nava de necromorfi, că Ishimura n-are globule albe…Off you go now.
Prezentare. O poveste cu ramificaţii adânci şi influenţele horror fac din Dead Space un grozav punct de plecare pentru o posibilă viitoare franciză. 9.0
Grafică. Totul îţi taie răsuflarea, de la detaliile vizuale, fişierele holografice grozav realizate până la verosimilitatea necromorfilor. Aproape zero cădere de framerate. 9.4
Sunet. Voice-acting-ul este grozav, însă sound design-ul va fi cel care te va ţine cu sufletul la gură pe tot parcursul jocului. A se juca în special noaptea, cu sunetul dat tare la un sistem surround sound. 9.5
Gameplay. Un amestec de shooting şi explorare, ce este uneori parazitat de backtrackingul ce pare să pună stăpânire pe tot mai multe jocuri. În contextul jocului, acesta pare foarte natural totuşi. 8.7
Impresie de durată. Trebuie să termini jocul măcar de două ori ca să te bucuri pe deplin de povestea jocului, mai ales daca vrei toate trofeele. Multiple nivele de dificultate şi bonusuri fac acest lucru mai uşor şi măresc apetitul de joc. 8.5
TOTAL: Jocul primeşte din partea mea un bine-meritat 9. Must-have pentru fanii genului!
Topic: Dead Space (Read 686 times)