• Publisher:SCEA
• Dezvoltator: Quantic Dream
• Gen: Adventure
• Data Lansării: Februarie 23, 2010
• Rating: Mature
• Alte platforme: exclusiv PS3
• Jocuri asemănătoare: Fahrenheit / The Indigo Prophecy
How far would you be prepared to go to save someone you love?Afară plouă încet, o ploaie calmă de vară. E spre seară, deci e momentul ideal pentru un film. Un film drăguţ, vizionat impreună cu persoana iubită şi cu un munte de floricele în braţe s-ar potrivi la ţanc. Şi de ce nu? Multă lume se uită la filme, unii considerându-le o alternativă mai plăcută decât cititul unei cărţi, fiindcă, aşa cum se spune în popor, o imagine face cât o mie de cuvinte. Datorită acestei cereri masive de filme, a apărut o industrie colosală destinată unui singur scop: aprovizionarea oamenilor cu filme de cea mai bună calitate. Vă prezint industria cinematografică, reprezentată de mega-monştri făuritori de basme, studiouri precum cele de la Hollywood sau de ce nu, Bollywood. Iată însă că un mic studiou vrea să le facă concurenţă, şi anume Quantic Dream. Debutând acum câţiva ani cu mult-apreciatul “Omikron: The Nomad Soul” şi continuând şirul jocurilor specifice lor cu ceva mai recentul “Fahrenheit/The Indigo Prophecy”, furnicuţele harnice de la Quantic Dream s-au pus pe treabă mai abitir ca-n dăţile precedente şi ne oferă un joc ce nu poate fi descris decât prin următorul cuvânt: epic. Vă prezint copilul-minune al industriei ludice, copil rezultat din împreunarea industriei cinematografice cu cea ludică. Acesta este “Heavy Rain”.
Faceţi cunoştinţă cu Ethan Mars. N-aţi vrea să fiţi în pielea lui…
Povestea începe destul de încet. Preiei controlul asupra vieţii lui Ethan Mars pentru început; viaţa e frumoasă, margaretele sunt roz, ai o familie cu doi copii grozavi şi o soţie pe măsură, bei suc de portocale după pofta inimii şi ai timp şi de o ciondăneală amicală cu cele două puşlamale între două proiecte. Însă atunci când ţi-e viaţa mai dragă, tot ea îţi dă ditamai lovitura în moalele capului, făcând lumea să se învârtă şi lumea ta să se destrame pe măsură ce-ncerci să-ţi dai seama ce se întâmplă. Ceva tragic se întâmplă, iar familia perfectă se destramă parcă instantaneu. Doi ani mai târziu, un ucigaş în serie omoară copii în stânga şi-n dreapta, aparent fără motiv. Ethan Mars e devastat când îşi dă seama că unul din fii lui ar putea să fie următoarea victimă a enigmaticului ucigaş. Povestea este una demnă de un blockbuster, cu posibile răsturnări de situaţie la tot pasul, te ţine alert în permanenţă. Spun ‘posibile răsturnări de situaţie’ pentru că tu controlezi acţiunea prin faptele tale. Fiecare acţiune a ta modelează povestea şi o pune pe un alt drum narativ. Cu ajutorul tău, Ethan poate fie să-şi găsească fiul răpit, fie să-l piardă sau chiar el însuşi să moară.
So choose wisely…
La vânătoare de indicii. C.S.I. & Minority Report style!
Asta nu înseamnă că vei controla doar acţiunile lui Ethan. Pe lângă el, vei mai primi în stăpânire alte trei personaje: un detectiv privat, chipurile angajat de familiile copiilor ucişi de cel cunoscut ca “The Origami Killer”; mai controlezi un agent FBI care are ceva probleme cu drogurile şi o reporteriţă focoasă care are şi ea niscaiva insomnii. Ocazional, vei controla şi personaje episodice. Gameplay-ul în sine va părea destul de familiar celor care au jucat Fahrenheit pe PlayStation 2. Noutatea e că cei de la Quantic Dream au vrut să fluidizeze sistemul, astfel că pe tot parcursul jocului nu vei întâlni un singur screen de ‘Game Over’. Personajele principale pot chiar şi să moară în funcţie de acţiunile tale, şi in loc de ‘Game Over’ vei primi o continuare a poveştii, în care pur şi simplu nu vei avea parte de contribuţiile celui care a murit, iar unele indicii ar putea să fie pierdute pentru totdeauna.Abstraaact…nu-i aşa? Menţionez că jocul are şapte sfârşituri posibile, ceea ce lasă loc pentru niţică exploraţiune şi ceva mai multă rejucabilitate, iar asta e bine, fiindcă de îndată ce acţiunea o ia pe un roller-coaster după vreo două ore de joc, o ţine tot aşa până la final şi te va face să doreşti mai mult, mult mai mult, aşa că rejucabilitatea sporită e un bonus bine-venit.
Star Wars în varianta domestică.
It can be pretty damn funny…
Schema controalelor este una simplistă, fără complicaţii inutile: cu R2 personajul va urma direcţia indicată de L3 (joystick-ul stâng), apăsând L2 vei avea la dispoziţie gândurile personajuli legate de un anume eveniment, gândurile pot fi redate şi dialogurile pot fi iniţializate prin intermediul butoanelor specifice PlayStation ( [], O, /\ şi X ) iar cu R3 vei putea efectua interacţiuni de bază cu mediul înconjurator (deschide frigiderul, face o omletă, privi pe geam, stinge televizorul sau face duş). Pentru acţiunile mai complexe, de exemplu fight scene-uri, jocul ne pune la dispoziţie un Quick-Time Event mare şi lat. În aceste circumstanţe va trebui să fii foarte atent, prompt-urile pentru o acţiune apărând foarte rapid şi trebuind apăsate într-un interval scurt de timp. Asta nu e tot: prompt-urile uneori vor pulsa, vor trebui efectuate cu delicateţe, vor fi întoarse cu capul în jos sau vederea personajului va fi înceţoşată şi vei avea dificultăţi în efectuarea lor într-o manieră corectă. Toate astea se vor întâmpla pentru a te pune mai bine în pielea personajului, acesta fiind uneori ameţit, agitat sau pur şi simplu cu susu-n jos
. Mai mult, acestea fac uz de funcţia Six-Axis a controller-ului, cerându-ţi-se uneori să o zgâlţâi ca un apucat, toate acestea părând foarte naturale în contextul jocului, însă ocazional dând impresia că ai un acces de nebunie celor care se află în aceeaşi cameră cu tine. Pe deasupra, în timpul dialogurilor mai înfocate, opţiunile tale vor pluti haotic şi neîncetat în jurul personajului, uneori pomenindu-te că ai spus ceva ce nu voiai să spui, exact cum ţi se poate întâmpla şi în viaţa reală. Astfel dinamica de joc devine una incitantă, putând alege să continui cu greşelile făcute exact ca în viaţa reală, sau poţi fi ‘chicken’ şi să ieşi în meniul principal de cum faci o boacănă şi să speri că nu s-a întâmplat un AutoSave exact în acel moment. Apoi dai ‘Continue’ si gata – rewind feature pentru "Heavy Rain", mai ceva ca-n "G.R.I.D".
‘Chiar te aştepţi să cred că n-ai auzit până acum de Heavy Rain?’
Am ajuns la momentul când vă prezint cum stă jocul cu artele vizuale şi cum încearcă să ne gâdile auzul. Vizual, jocul este o capodoperă: texturile sunt bine realizate, iluminarea crează o ambianţă ideală pentru această producţie ludico-cinematică, iar detaliile faciale ale personajelor, mai ales în timpul unui close-up dintre capitole, sunt excelente. Motion capture-ul nu este chiar la nivelul celui din L.A. Noire din câte am văzut, dar îşi face treaba cu brio şi redă acţiunile personajului într-un mod veridic şi lipsit aproape de orice cusur. Uneori mai vezi un obiect randat cu mai puţine poligoane (o telecomandă sau un telefon) sau câte o mică sacadare a mişcărilor unui personaj, dar se pot trece uşor cu vederea, mai ales când art direction-ul este atât de reuşit ca în acest joc. Culorile folosite au mai mereu gri în componenţă, fiind toamnă şi plouând constant; ploaia este foarte verosimilă, chiar şi apa în general, ea scurgându-se fără efort de pe orice suprafaţă, chiar şi de pe faţa umană. Lacrimi, apă murdară sau apă de ploaie, dinamica fluidelor îşi spune cu siguranţă cuvântul în această aventură ludică. La partea de sunet, permiteţi-mi să vă spun că Normand Corbeil a creat un feeling aparte pentru acest joc. Armonia dintre note şi timbrul acestora sunt atent realizate, putând asemăna coloana sonoră a lui Heavy Rain cu ploaia de toamnă: poate fi rece şi murdară, liniştită sau furioasă, tristă şi totuşi frumoasă. Nu are cum să nu ţi se cuibărească în suflet şi să nu vrei să dureze just that little bit longer… Voice-acting-ul este şi el foarte bun. Nu spun excelent fiindcă unul din personaje se presupune că este american get-beget, însă pentru actorul vocal engleza pare o a doua limbă. Tinzi să fii mai pretenţios cu cei care participă la dialog într-un joc care se bazează aşa de mult pe el. Ceilalţi actori fac o treabă excelentă şi compensează din plin aceste mici scăpări auditive. În plus, deşi livrarea replicilor poate fi uneori stângace, scenariul este impecabil, iar replicile în sine sunt scurte (nu vei găsi aici fraze lungi demne de vreo operă de-a lui Shakespeare) şi redau exact acea cantitate de frustrare, teamă sau bucurie pe care ‘producătorii’ au vrut-o. Per ansamblu, chiar dacă mai are câte-un petic, departamentul audio-vizualului funcţionează ca o maşinărie bine unsă şi extrem de fiabilă.
Madison Paige, o fătucă cu Vino-ncoa’…
Concluzie: Cât de apreciat este “Heavy Rain”? Iată care au fost vorbele unui user de pe YouTube, si citez: <i would suck a mountain of dicks for a sequel>. That good, huh? În mod cert, acesta este mai mult decât un Quick-Time Event powered movie. E story-telling interactiv în cea mai pură formă şi cea mai bună creaţie de până acum a celor de la Quantic Dream. Acesta calcă linia subţire dintre film, joc şi carte, ducând imersivitatea în jocuri la înălţimi ameţitoare şi ridicând ştafeta pentru următoarele jocuri. Dacă aveţi un PS3, vă recomand cu cea mai mare căldură Heavy Rain. Doar să aveţi grijă dacă sunteţi ceva mai emotivi.
Trailer:
Gameplay:
Soundtrack:
Prezentare. O poveste care excelează din multe puncte de vedere, fiind uşor încadrată ca una din cele mai bune din istoria gaming-ului. Dialoguri măritate cu perfecţiunea. Unii actori vocali trebuiau să mai lucreze la accent, totuşi.
9.2Grafică. Personajele în sine arată de zile mari, însă unele obiecte de rezoluţie redusă fac notă discordantă in aspectul vizual al jocului. Animaţia lor este una foarte bună, deşi uneori stângace.
8.8Sunet. Unii actori vocali au uitat să pună în ecuaţie faptul că personajele lor sunt de provenienţă americană, iar limba lor maternă pare să fi scăpat din colivie pe alocuri. Astfel livrarea replicilor este eronată uneori, însă per ansamblu este surprinzător de bună. Coloana sonoră este puternică şi face deliciul acestui joc.
8.9Gameplay. Dat fiind faptul că acesta este un joc bazat foarte mult pe prezentare, mecanicile de joc fac tot posibilul ca să îţi dea control deplin asupra evenimentelor fără să îţi stea prea mult în cale. Atenţia şi concentrarea extremă sunt la mare căutare. Unele dintre cele mai intense scene garnisesc întreaga experienţă cu proverbiala cireaşă din vârful tortului.
9.0Impresie de durată. Parcurgerea jocului nu ar trebui să-ţi ia prea mult (undeva între 8-10 ore), însă cu şapte feluri diferite de a încheia povestea şi trofee care se exclud reciproc îţi dau destule motive ca să încerci ceva diferit de fiecare dată când îl joci. Experimentarea este bine răsplătită.
8.3TOTAL:
8.8 Sfatul meu? Jucaţi-l. “Heavy Rain” reprezintă mai mult decât suma componentelor sale.
Topic: Heavy Rain (Read 304 times)