• Publisher:SCEA
• Dezvoltator: Insomniac Games
• Gen: Modern (?) First Person Shooter
• Data Lansării: Noiembrie 14, 2006
• Rating: Mature
• Alte platforme: Niciuna
PlayStation 3 a fost în chinurile facerii ceva vreme, de la E3-ul din 2005 şi până la lansarea sa între anii 2006-2007 (evident japonezii fiind primii care s-au bucurat de ea, lansarea europeană a consolei fiind amânată până în martie 2007). Şi deoarece PS3-ul era printre cele mai aşteptate gadget-uri, avea nevoie de o nouă generaţie de jocuri care să capteze imaginaţia noilor clienţi Sony. Aşa se face că în line-up-ul de jocuri ale consolei se afla un joc care a fost considerat de mulţi cel mai bun titlu de lansare. În vreme ce Microsoft avea de partea ei franciza “Halo” cu-al său Master Chief, Sony îşi pusese speranţele într-un nou (pe atunci) I.P., lansând la rampă “Resistance: Fall of Man”.
Blimey ! Mă credeţi dacă vă spun că e dezvoltat de aceiaşi inşi care au lucrat la seria “Ratchet & Clank”?
‘Băieţi, ocupaţi-vă de namila asta că eu mă duc să trag un Heineken la cârciuma din colţu’ străzii…’
E anul 1951. Se pare că al Doilea Război Mondial nu a avut loc, însă o rasă nouă de creaturi a cucerit deja Asia şi Europa, mutând câmpul de bătălie pe teritoriul englez. Aparent, creaturile îşi au originea undeva în Rusia, fiind create de experimente biologice eşuate şi prin intermediul unui virus de provenienţă necunoscută. Britania pierde bătălia împotriva creaturilor himerice (în joc sunt denumiţi simplu Chimera – “himeră”), Chimeranieni dacă vreţi. Din acest motiv cere ajutorul Americii de Nord, naţie din care face parte şi protagonistul jocului, sergentul Nathan Hale, un om cu o toleranţă neaşteptată la virusul necunoscut. În scăfârlia lui ne vom plasa esenţa gameristică pe durata celor 12-15 ore cât durează campania jocului; în durata de timp a jocului, evenimentele se petrec pe parcursul a 72 de ore. Vom curăţa Britania de creaturi hidoase cu două, patru sau şase picioare, vom lua parte la lupte de foc haotice, vom râde în faţa pericolului şi o vom face punând în folosinţă unele dintre cele mai versatile arme din istoria recentă a jocurilor video.
How’s that for a plot?
‘O faţă pe care ar putea-o iubi doar o mamă…Păcat că-s făcuţi în eprubetă. Adică păcat pentru ei.’
Gameplay-ul nu este întru totul nou. Mă refer la stilul de joc, bineînţeles. Privit de un neiniţiat într-ale jocurilor video, în primele minute de joc acesta aduce puţin a Call of Duty sau poate Medal of Honor. Însa nu durează prea mult până avem pe mâini o combinaţie a celor două titluri amintite mai sus, amestecate cu esenţă de Halo. Şi cu toate astea, “Resistance: Fall of Man” reuşeşte să-şi făurească o identitate proprie. Nu în mică măsură reuşeşte asta datorită armelor. Dacă aţi jucat câtuşi de puţin oricare din titlurile seriei Ratchet & Clank, ştiţi că armele acelea sunt printre cele mai amuzant de folosit. Nu că folosirea unei arme de foc este amuzantă în viaţa reală, dar de ce n-ar putea fi în cadrul unui joc video? La fel e şi cu armele din acest joc. Ai la dispoziţie mai multe arme în arsenalul tău, de la puşca militară ediţie standard, o armă ce trage plasmă atât de fierbinte că trece şi prin structuri solide, clasica puşcă cu aer comprimat sau un fel de lansator de mâzgâ expozivă până la o armă ce trage particule subsonice care ricoşează din orice material non-organic. De parcă n-ar fi de ajuns, fiecare armă are un mod alternativ de tragere, după caz trăgând cu grenade de 40 de milimetri, locator beacons, încetinind timpul sau punându-ne la dispoziţie o barieră aproape impenetrabilă pentru un cover temporar. În plus, avem trei tipuri de grenade: de fragmentrare (Frag Grenade), incendiare (Air Fuel Grenade) si cu schije metalice (Hedgehog); ca să nu mai spun că după terminarea jocului ni se promit noi arme la începerea unei noi campanii.
Inamicii sunt variaţi şi ei, chiar dacă sunt bazaţi în mare parte pe acelaşi inamic de bază (Hybrids), apărând mai degrabă variaţii ale acestuia (Steelhead, Advanced Hybrids ) cu mici excepţii constând în Leapers (nişte patrupede enervante care-ţi sar la jugulară când ţi-e viaţa mai dragă), Howlers (în esenţă varianta virusată a unui câine), Widowmakers (un fel de păianjen suprasaturat şi cu spume explozive la gură) sau Angels (cum au căpătat numele ăsta nu ştiu, cert e că nu-s îngeri nici pe departe…). Mai întâlneşti şi inamici mecanizaţi sub forma Stalkers sau Goliaths, platforme ideale pentru armele inamice, cu patru picioare şi structură asemănătoare unor păianjeni, de obicei înarmate până în dinţi şi foarte dificil de doborât. A.I – ul inamic este destul de bun, căci vor căuta să te flancheze, ştiu să se folosească de numerozitatea lor ca să te ia prin surprindere şi ştiu şi să se ferească de atacurile tale folosind cover-ul la fel ca şi cum l-ai folosi chiar tu. Astea fiind spuse, uneori se mai întâmplă ca inamicii să ‘îngheţe’ pur şi simplu, stând pe loc şi aşteptându-şi cuminţi porţia de plumbi, iar alteori se mai pierd prin nivele dacă iniţial au făcut parte dintr-un grup de inamici de acelaşi fel (de exemplu Leapers sau Rollers).
Controalele sunt simple şi uşor de învăţat. Joystick-ul stâng controlează personajul, cel drept controlează camera, R1 acţionează modul principal de tragere al armei din dotare, L1 acţionează modul secundar de tragere, L2 acţionează opţiunea de ‘crouch’, iar R2 schimbă arma din dotare cu următoarea din inventar. Cu X sari, cu O arunci grenadele echipate la momentul respectiv, cu /I\ şi \I/ alegi grenadele pe care vrei să le foloseşti, cu [] reîncarci arma folosită la momentul respectiv, iar cu /\ efectuezi atacuri melee sau culegi documente cu informaţii de prin nivele. Ocazional mai scuturi controller-ul ca să scapi de inamicii ce-ţi sar în cârcă.
‘Ai înghiţit cam multe bile de naftalină. Ia să-ţi fac eu o spălatură stomacală…’
Ca grafică, jocul impresionează în multe aspecte. Deşi vizual jocul nu este perfect, engine-ul grafic este clar unul foarte capabil. Framerate-ul este constant, indiferent de ce se intâmplă pe ecran, chit că sunt ‘enşpe inamici pe ecran deodată, că mai sunt şi zeci de tancuri, avioane şi aparate de zbor, şi că fiecare inamic trage în tine şi proiectile neconvenţionale zboară în toate părţile. Explozii nenumărate şi ocazionalul viscol adaugă şi ele o atmosferă plină de adrenalină. Paleta coloristică folosită este una mohorâtă fiecare culoare fiind amestecată cu un gri tern,conferind un aspect morbid şi parcă întreg jocul are un efect de sepia. Deşi texturile nu sunt extrem de detaliate îşi fac treaba bine şi environment-urile par diferite unele de altele, evitând să fie ca cele din F.E.A.R. de exemplu. Am găsit totuşi ceva ce nu mi-a plăcut la grafică, acel fapt că pe alocuri porţiuni de forma unui pătrat din sol pâlpâie pe măsură ce te apropii şi te depărtezi de ele. Datorită acestui fapt, faptul că sunt singura eroare grafică din tot jocul, nu voi acorda un punctaj maxim la grafică, însă va fi pe aproape.
Din punct de vedere al sunetului, acesta este pură perfecţiune. Melodiile sunt excelent compuse, accentuând starea de alertă maximă în care se află deseori Nathan Hale şi camarazii săi de arme. Totuşi nu prea auzi melodii în timpul gameplay-ului propriu-zis, mai mult în timpul cinematicilor. Voice-acting-ul este solid, voci potrivite fiind desemnate fiecărui personaj – fie, poate că Nathan Hale vorbeşte cam puţin, dar aşa-i el, tipul de persoană
no talk just action . Efectele sonore sunt verosimile şi chiar copleşitoare uneori. În rest numai de bine la acest departament.
‘Nu mă mânca, promit să fiu băiat cuminte şi să-mi curăţ puşca de fiecare dată de-acum înainte. Ce vină am eu că s-a blocat de data asta?...’
Concluzie: Nu trebuie să ai la îndemână un joc perfect ca să te distrezi jucându-l. Exact aşa e şi cu “Resistance: Fall of Man”. N-o fi el având o grafică ultimul răcnet, dar o poveste captivantă şi un A.I. inamic echilibrat, arme la fel de variate pe cât inamici de numeroşi, cuplate cu un sound design bun nu au cum să nu te ţină ocupat pe toată durata jocului, oferind entertainment de calitate încă din prima zi de viaţă a consolei PlayStation 3. Un început promiţător pentru o consolă promiţătoare, nu credeţi?
You bet .
Prezentare. Cei de la Insomniac Games au reuşit să creeze o lume verosimilă comasând elemente de World-War II şi tehnologie extraterestră, rezultând un amestec cel puţin interesant. Timpi de încărcare doar la începutul nivelelor de joc.
4.6/5 Grafică. Un amestec de tehnologie a anilor 1900 şi tehnologie extraterestră conferă un stil vizual interesant acestui joc. Framerate-ul solid şi grafica peste medie impresionează şi ele, mai ales pentru un joc lansat acum 5 ani.
4.3/5 Sunet. Efecte sonore de mare calitate, servite cu o garnitură de voice-acting de cea mai bună clasă. Nu vă aşteptaţi la prea multe melodii, totuşi.
4.7/5 Gameplay. Încercaţi cele mai bune arme găsite într-un shooter, arme egalate în factorul ‘fun’ doar de cele din seria Ratchet & Clank. Inamicii duri, controlul perfect şi nişte boss battles ca la carte întregesc pachetul.
4.5/5 Impresie de durată. Între 12-15 ore de joc, multiple dificultăţi de ales, patru arme ce pot fi deblocate, multe secrete de aflat şi skill point-uri de efectuat,
and more. Bestial!
4.8/5 Total: 4.5/5
Topic: Resistance: Fall of Man (Read 290 times)